URS'I, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credinţele si basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. - Din ngr. or'iso (viit. lui or'izo).
Sursă : DEX'98 (20368)  - valeriu

URS'I vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. vrăji.
Sursă : Sinonime (217033)  - siveco

urs'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. urs'esc, imperf. 3 sg. urse'a; conj. prez. 3 sg. si pl. urse'ască
Sursă : DOR (291580)  - siveco

A URS//'I ~'esc tranz. (în superstiţii si în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viaţa unei fiinţe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. or'iso
Sursă : NODEX (358601)  - siveco